Domnule Preşedinte,
Stimaţi invitaţi de peste hotare,
Doamnelor şi domnilor,

Vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi–aţi adresat–o de a fi prezent astăzi la această sărbătoare a Bisericii Creştine după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie, prilejuită de împlinirea a 110 ani de la înfiinţarea primei Adunări Frăţeşti din România şi a 60 de ani de la apariţia primului număr al revistei Calea Credinţei.

Se împlinesc aşadar 110 ani de când peisajul mişcării creştin evanghelice, în particular şi cel al vieţii religioase, în general, din România s–a îmbogăţit prin lucrarea propovăduitorilor creştini după Evanghelie. Efervescenţa trezirilor religioase de la sfârşitul secolului al XIX–lea şi începutul celui de–al XX–lea a avut ecouri şi în arealul care în prezent constituie teritoriu românesc. Aşa cum istoria ne–a înfăţişat şi în alte situaţii similare, începutul a fost, poate, mai dificil, mişcarea evanghelică având de urmat un traseu sinuos, marcat de o alternanţă de perioade de îngrădire a libertăţilor religioase, asociate cu intoleranţă, lipsă de informare şi neîncredere şi de stări de cvasi–normalitate şi oarecare relaxare a condiţiilor de manifestare. În scurt timp însă mesajul tinerei mişcări evanghelice a reuşit să pătrundă în conştiintele a mii şi mai apoi, aşa cum ne–o demonstrează ultimele recensăminte ale populaţiei, zeci de mii de credincioşi în acest spaţiu est–european.

Faptul că sărbătoriţi deja 110 ani de la constituirea primei Adunări Frăţeşti din România în localitatea Tălmaciu, judeţul Sibiu, în anul 1899, mă îndreptăţeşte să dau un ton mai proeminent felicitării mele adresate Bisericii Creştine după Evanghelie, care, prin aceasta, şi–a trasat contururi bine definite ale propriei tradiţii.

Aş dori, de asemenea, să îmi exprim satisfacţia în legătură cu bunele raporturi pe care instituţia pe care o reprezint le–a statornicit şi le întreţine în prezent cu Biserica dumneavoastră. De asemenea, aş dori să remarc numeroasele aspecte pozitive ale evoluţiei Bisericii Creştine după Evanghelie, pe parcursul deceniilor care au urmat constituirii primei Adunări Frăţeşti, în anul 1899. În acest context trebuie evocat momentul recunoaşterii Bisericii Creştine după Evanghelie drept cult religios, în anul 1950, în urma căruia această comunitate a fost investită cu toate drepturile de care se bucurau celelalte culte recunoscute legal. Nu trebuie neglijat faptul că, în pofida cadrului ostil general în care erau nevoite să–şi desfăşoare activitatea cultele religioase în perioada regimului comunist, raporturile dintre Biserica Creştină după Evanghelie şi stat, după evenimentele din decembrie 1989, pot fi interpretate şi prin prisma evoluţiei şi nu a regresului numărului de credincioşi şi aparţinători ai comunităţii evanghelice din România. În continuare, în condiţiile oferite de cadrul democratic instituit după anul 1989, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional îşi propune să dezvolte cadrul unei conlucrări cu repercursiuni benefice, atât asupra credincioşilor comunităţii evanghelice cât şi asupra societăţii româneşti contemporane.

În acest context, se cuvine subliniat că după anul 1989 nu numai ca s–au eliminat reglementările legale care permiteau controlul statului asupra cultelor religioase, dar au fost adoptate şi măsuri menite să sprijine activitatea cultelor religioase. Astfel, de la bugetul de stat se alocă sume însemnate (aproape 400 mil. lei în anul acesta) pentru salarizarea personalului cultelor şi pentru construcţia şi repararea lăcaşelor de cult. Aceste sume se alocă tuturor cultelor religioase care doresc, în raport cu nevoile lor şi cu numărul de credincioşi.

Totodată în activitatea sa, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional are în vedere buna convieţuire dintre toate bisericile, realizarea unui adevărat ecumenism local. În acest context, mă bucură şi salut prezenţa la aceste festivităţi şi a reprezentanţilor altor culte.

În încheiere, daţi–mi voie să aduc mulţumiri şi felicitări conducerii cultului, domnului preşedinte Virgil Achihai, domnului secretar general Dan Mitrea, celorlalţi membri ai forurilor diriguitoare, atât pentru modul în care au condus cultul, cât şi pentru relaţiile de bună colaborare pe care le–au avut cu Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.

Secretar de Stat pentru Culte,
Adrian Lemeni