Legea cultelor

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioas? ?i regimul general al cultelor
Publicat? în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007

Parlamentul României adopt? prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozi?ii generale

Art. 1. – (1) Statul român respect? ?i garanteaz? dreptul fundamental la libertate de gândire, de con?tiin?? ?i religioas? al oric?rei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constitu?iei ?i tratatelor interna?ionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns s? adopte o opinie ori s? adere la o credin?? religioas?, contrar? convingerilor sale, ?i nici nu poate fi supus vreunei discrimin?ri, urm?rit sau pus într-o situa?ie de inferioritate pentru credin?a, apartenen?a sau neapartenen?a sa la o grupare, asocia?ie religioas? sau uncult ori pentru exercitarea, în condi?iile prev?zute de lege, a libert??ii religioase.
Art. 2. – (1) Libertatea  religioas?  cuprinde dreptul oric?rei  persoane   de a avea sau  de a adopta o  religie,  de a ?i-o manifesta  în mod  individual sau  colectiv,  în public sau  în particular,  prin practicile ?i  ritualurile specifice  cultului,  inclusiv prin educa?ie  religioas?,  precum ?i  libertatea  de a-?i  p?stra  sau schimba  credin?a  religioas?.
(2) Libertatea de a-?i manifesta credin?a religioas? nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prev?zute de lege ?i constituie m?suri necesare într-o societate democratic? pentru securitatea public?, protec?ia ordinii, a s?n?t??ii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului.
Art. 3. – (1) P?rin?ii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educa?ia religioas? a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbat? f?r? consim??mântul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul s?-?i aleag? singur religia.
Art. 4. – Orice persoan?, cult, asocia?ie religioas? sau grupare religioas? din România este liber? de a stabili ?i men?ine rela?ii ecumenice ?i fr??e?ti cu alte persoane, culte sau  grup?ri  religioase ?i cu organiza?iile inter-cre?tine ?i inter-religioase, la nivel na?ional ?i interna?ional.
Art. 5. – (1) Orice persoan? are dreptul s? î?i manifeste credin?a religioas? în mod colectiv, conform propriilor convingeri ?i prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridic?, cât ?i în structuri f?r? personalitate juridic?.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridic? reglementate de prezenta lege sunt cultele ?i asocia?iile religioase, iar structurile f?r? personalitate juridic? sunt grup?rile religioase.
(3) Comunit??ile religioase î?i aleg în mod liber structura asocia?ional? în care î?i manifest? credin?a religioas?: cult, asocia?ie religioas? sau grup religios, în condi?iile prezentei legi.
(4) În activitatea lor, cultele, asocia?iile religioase ?i grup?rile religioase au obliga?ia s? respecte Constitu?ia ?i legile ??rii ?i s? nu aduc? atingere securit??ii publice, ordinii, s?n?t??ii ?i moralei publice, precum ?i drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzis? prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenen?a la  culte, cu excep?ia desf??ur?rii lucr?rilor de  recens?mânt  na?ional aprobat prin lege sau în situa?ia în care persoana vizat? ?i-a dat, în mod expres, consim??mântul pentru aceasta. 
(6) Este interzis? obligarea persoanelor s? î?i men?ioneze religia, în orice rela?ie cu autorit??ile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Art. 6. – (1) Gruparea religioas? este forma de asociere f?r? personalitate juridic? a unor persoane fizice care, f?r? nici o procedur? prealabil? ?i în mod liber, adopt?, împ?rt??esc ?i practic? o credin?? religioas?.
(2) Asocia?ia religioas? este persoana juridic? de drept privat, constituit? în condi?iile prezentei legi, format? din persoane fizice care adopt?, împ?rt??esc ?i practic? aceea?i credin?? religioas?.
(3) O asocia?ie religioas? poate deveni cult în condi?iile prezentei legi.

CAPITOLUL II
Cultele

Sec?iunea 1
Rela?iile dintre stat ?i culte

Art. 7. – (1) Statul român recunoa?te cultelor rolul spiritual, educa?ional, social-caritabil, cultural ?i de parteneriat  social, precum ?i statutul lor de factori ai p?cii sociale.
(2) Statul român recunoa?te rolul important al Bisericii Ortodoxe Române ?i al celorlaltor biserici ?i culte recunoscute în istoria na?ional? a României ?i în via?a societ??ii române?ti.
Art. 8. – (1)Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate public?. Ele se organizeaz? ?i func?ioneaz? în baza prevederilor constitu?ionale ?i ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice ?i p?r?ile componente ale cultelor, a?a cum sunt men?ionate în statutele sau codurile canonice proprii, dac? îndeplinesc cerin?ele prev?zute în acestea.
(3) Cultele func?ioneaz? cu respectarea prevederilor legale ?i în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale c?ror prevederi sunt aplicabile propriilor credincio?i.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identic? cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9. – (1) În România nu exist? religie de stat; statul este neutru fa?? de orice credin?? religioas? sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în fa?a legii ?i a autorit??ilor publice. Statul, prin autorit??ile sale, nu va promova ?i nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discrimin?ri fa?? de vreun cult.
(3) Autorit??ile publice coopereaz? cu cultele în domeniile de interes comun ?i sprijin? activitatea acestora.
(4) Statul român prin autorit??ile publice abilitate, sprijin? activitatea spiritual-cultural? ?i social? în str?in?tate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorit??ile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute parteneriate în domeniile de interes comun, cât ?i acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradi?iei cultelor, care se supun aprob?rii prin lege.
Art. 10. – (1) Cheltuielile pentru între?inerea cultelor ?i desf??urarea activit??ilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create ?i administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribu?ii din partea credincio?ilor lor pentru sus?inerea activit??ilor pe care le desf??oar?.
(3) Statul promoveaz? sprijinul acordat de cet??eni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit ?i încurajeaz? sponsoriz?rile c?tre culte, în condi?iile legii.
(4) Statul sprijin?, la cerere, prin contribu?ii, în raport cu num?rul credincio?ilor cet??eni români ?i cu nevoile reale de subzisten?? ?i activitate, salarizarea personalului clerical ?i neclerical apar?inând cultelor recunoscute. Statul sprijin? cu contribu?ii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unit??ilor de cult cu venituri reduse, în condi?iile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode s? contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind func?ionarea unit??ilor de cult, pentru repara?ii ?i construc?ii noi, în raport cu num?rul credincio?ilor, conform ultimului recens?mânt, ?i cu nevoile reale.
(7) Statul sprijin? activitatea cultelor recunoscute ?i în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorit??ile publice asigur?  oric?ror persoane, la cerere,  dreptul de a fi consiliat potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asisten?ei religioase.
Art. 11. – Sprijinul statului const? ?i în acordarea de facilit??i fiscale, în condi?iile legii.
Art. 12. – Utilizarea fondurilor b?ne?ti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum ?i respectarea destina?iei bunurilor primite în proprietate sau folosin?? de la autorit??ile publice locale sau centrale se supun controlului statului.
Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte, precum ?i cele dintre asocia?ii ?i  grupuri religioase se desf??oar? pe baza în?elegerii ?i a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau ac?iuni de def?imare ?i învr?jbire religioas?, precum ?i ofensa public? adus? simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libert??ii de exercitare a unei activit??i religioase, care se desf??oar? potrivit legii, se pedepse?te conform dispozi?iilor legii penale.
Art. 14. – (1) Fiecare cult trebuie s? aib? un organism na?ional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unit??ile de cult, inclusiv filialele lor f?r? personalitate juridic?, se înfiin?eaz? ?i se organizeaz? de c?tre culte potrivit propriilor statute, regulamente ?i coduri canonice.
(3) Înfiin?area unit??ii de cult trebuie s? fie comunicat?, spre eviden??, Ministerului Culturii ?i Cultelor.
(4) Unit??ile de cult nou înfiin?ate ca persoane juridice pot solicita ?i primi sprijin financiar, în condi?iile legii.
Art. 15. – Sigiliile ?i ?tampilele folosite de c?tre un cult sau de c?tre o unitate local? de cult trebuie s? con?in? ?i denumirea oficial? sub care cultul a fost recunoscut, sau ini?ialele acestuia.
Art. 16. – (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desf??urarea activit??ilor lor, orice limb? consider? de cuviin??. Eviden?a financiar-contabil? se va ?ine ?i în limba român?.
(2) În rela?iile oficiale cu autorit??ile statului, cultele recunoscute folosesc limba român?.

     Sec?iunea a 2-a
Recunoa?terea calit??ii de cult

Art. 17. – (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobânde?te prin hot?râre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii ?i Cultelor, de c?tre asocia?iile religioase care, prin activitatea ?i num?rul lor de membri, ofer? garan?ii de durabilitate, stabilitate ?i interes public.
(2) Recunoa?terea statutelor ?i a codurilor canonice se acord? în m?sura în care acestea nu aduc atingere, prin con?inutul lor, securit??ii  publice, ordinii, s?n?t??ii ?i moralei publice sau drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului.
Art. 18. – Asocia?ia religioas? care solicit?  recunoa?terea calit??ii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii ?i Cultelor, înso?it? de urm?toarea documenta?ie:
a) dovada c? este constituit? legal ?i func?ioneaz? neîntrerupt pe teritoriul României ca asocia?ie religioas? de cel pu?in 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui num?r de membri cet??eni români cu domiciliul în România cel pu?in egal cu 0,1% din popula?ia României, conform ultimului recens?mânt;
c) m?rturisirea de credin?? proprie ?i statutul de organizare ?i func?ionare, care s? cuprind?: denumirea cultului, structura sa de organizare central? ?i local?, modul de conducere, administrare ?i control, organele de reprezentare, modul de înfiin?are ?i desfiin?are a unit??ilor de cult, statutul personalului propriu, precum ?i prevederile specifice cultului respectiv.
Art. 19. – (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii ?i Cultelor înainteaz? Guvernului documenta?ia de recunoa?tere a cultului, înso?it? de avizul s?u consultativ, întocmit pe baza documenta?iei depuse.
(2) Dac? documenta?ia este incomplet? sau statutele con?in prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de solu?ionare se prelunge?te corespunz?tor.
Art. 20. – (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronun?? asupra cererii, prin hot?râre de recunoa?tere sau de respingere motivat?.
(2) Hot?rârea Guvernului se public? în Monitorul Oficial al României, Partea I ?i poate fi atacat? în justi?ie, conform legii.
(3) În caz de respingere a cererii,  asocia?ia religioas? poate solicita reluarea  procedurii de recunoa?tere  a calit??ii  de cult,  numai  dac? prezint?  dovezi din care  s?  rezulte c?  au  încetat temeiurile care  au  dus  la  solu?ia  de respingere.
(4)  Drepturile ?i obliga?iile aferente calit??ii de cult recunoscut se pot exercita de la data intr?rii în vigoare a hot?rârii Guvernului de recunoa?tere a acestuia.
Art. 21. – Guvernul, prin hot?râre, la propunerea Ministerului Culturii ?i Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securit??ii publice, ordinii, s?n?t??ii sau moralei publice ori drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului.
Art. 22. – (1) Modificarea ?i completarea statutelor de organizare ?i func?ionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunic?, spre recunoa?tere, Ministerului Culturii ?i Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei sec?iuni, precum ?i neemiterea acestora în termenele prev?zute pot fi atacate în justi?ie, în condi?iile legii.

Sec?iunea a 3-a
Personalul cultelor

Art. 23. – (1) Cultele î?i aleg, numesc, angajeaz? sau revoc? personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglement?ri.
(2) Personalul cultelor poate fi sanc?ionat disciplinar pentru înc?lcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglement?ri.
(3) Personalul clerical ?i cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat s? dezv?luie faptele încredin?ate sau de care a luat cuno?tin?? în considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea func?iei de preot sau orice alt? func?ie care presupune exercitarea atribu?iilor de preot f?r? autoriza?ia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu  sau f?r? personalitate juridic?, se sanc?ioneaz? potrivit legii penale.
Art. 24. – (1) Salaria?ii ?i asigura?ii cultelor ale c?ror case de pensii sunt integrate în sistemul asigur?rilor sociale de stat vor fi supu?i prevederilor legisla?iei privind asigur?rile sociale de stat.
(2) Salaria?ii ?i asigura?ii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de c?tre organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora ?i în acord cu principiile generale ale legisla?iei privind asigur?rile sociale de stat.
Art. 25. – Personalul clerical ?i cel asimilat, precum ?i personalul monahal apar?inând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar.
Art. 26. – (1) Cultele pot avea organe proprii de judecat? religioas? pentru problemele de disciplin? intern?, conform statutelor ?i reglement?rilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplin? intern? sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare ?i canonice.    
(3) Existen?a organelor proprii de judecat? nu înl?tur? aplicarea legisla?iei cu privire la contraven?ii ?i infrac?iuni în sistemul jurisdic?ional.

Sec?iunea a 4-a
Patrimoniul cultelor

Art. 27. – (1) Cultele recunoscute ?i unit??ile lor de cult pot avea ?i dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile ?i imobile, asupra c?rora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct ?i exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradi?ia ?i practicile fiec?rui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile ?i imprescriptibile ?i pot fi înstr?inate doar în condi?iile statutare specifice fiec?rui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afecteaz? redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de c?tre stat în perioada 1940-1989, precum ?i a celor preluate f?r? titlu.
Art. 28. – (1) Unit??ile locale ale cultelor pot avea ?i între?ine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincio?ii lor. Cimitirele confesionale se administreaz? potrivit regulamentelor cultului de?in?tor. Identitatea confesional? a cimitirelor istorice este protejat? de lege.
(2) În localit??ile în care nu exist? cimitire comunale ?i unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care apar?ineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în func?iune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplic? cimitirelor apar?inând cultelor mozaic ?i musulman.
(4) Autorit??ile administra?iei publice locale au obliga?ia de a înfiin?a cimitire comunale ?i or??ene?ti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau or??ene?ti se organizeaz? astfel încât s? aib? sectoare corespunz?toare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce func?ioneaz? în localitatea respectiv?.
Art. 29. – (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce ?i valorifica obiectele ?i bunurile necesare activit??ii de cult, în condi?iile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face f?r? plata taxelor c?tre organele de gestiune colectiv? a drepturilor de autor.
Art. 30. – Bunurile biserice?ti sau similare din str?in?tate, proprietate a statului român sau a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesa?i.
Art. 31. – (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribu?ii, dona?ii, succesiuni – precum ?i orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendic?rii lor ulterioare.
(2) Persoanele care p?r?sesc un cult recunoscut nu pot emite preten?ii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se solu?ioneaz? pe cale amiabil?, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calit??ii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolv?rii, destina?ia patrimoniului este cea stabilit? prin statutul acestuia.

Sec?iunea a 5-a
Înv???mântul organizat de culte

Art. 32. – (1) În înv???mântul de stat ?i particular, predarea religiei este asigurat? prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care pred? religia în ?colile de stat se nume?te cu acordul cultului pe care îl reprezint?, în condi?iile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic s?vâr?e?te abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de munc?.
(4) La cerere, în situa?ia în care conducerea ?colii nu poate asigura profesori de religie apar?inând cultului din care fac parte elevii, ace?tia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului c?ruia îi apar?in.
Art. 33. – (1) Cultele au dreptul s? înfiin?eze ?i s? administreze unit??i de înv???mânt pentru preg?tirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum ?i a altor speciali?ti necesari activit??ii religioase a fiec?rui cult, în condi?iile prev?zute de lege.
(2) Fiecare cult este liber s? î?i stabileasc? forma, nivelul, num?rul ?i planul de ?colarizare pentru institu?iile de înv???mânt proprii, în condi?iile prev?zute de lege.
Art. 34. – (1) Cultele î?i elaboreaz? planurile ?i programele de înv???mânt pentru înv???mântul teologic preuniversitar ?i programele pentru predarea religiei. Acestea se avizeaz? de c?tre Ministerul Culturii ?i Cultelor ?i se aprob? de c?tre Ministerul Educa?iei ?i Cercet?rii.         
(2) Pentru înv???mântul superior, planurile ?i programele de înv???mânt se elaboreaz? de institu?iile de înv???mânt, cu acordul cultului respectiv ?i se aprob? de senatele universitare.
Art. 35. – (1) Personalul didactic din unit??ile de înv???mânt teologic integrate în înv???mântul de stat se recunoa?te de c?tre Ministerul Educa?iei ?i Cercet?rii, în condi?iile prev?zute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauz?.
(2) Personalul didactic din unit??ile de înv???mânt teologic neintegrate în înv???mântul de stat se nume?te de c?tre organele statutare ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care pred? religia în ?coli, trebuie s? îndeplineasc? prevederile Legii privind Statutul personalului didactic nr.128/1997, cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare.
Art. 36. – (1) În centrele de plasament organizate de institu?iile publice, particulare sau apar?inând cultelor, educa?ia religioas? a copiilor se face conform apartenen?ei lor religioase.
(2) În centrele de plasament, indiferent de finan?ator, educa?ia religioas? a copiilor c?rora nu li se cunoa?te religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente în acest domeniu.
Art. 37. – Salarizarea personalului didactic ?i administrativ din unit??ile de înv???mânt teologic neintegrate în înv???mântul de stat se asigur? de c?tre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii ?i Cultelor, poate asigura o contribu?ie la salariu, propor?ional, în raport de num?rul membrilor acestora.
Art. 38. – Echivalarea ?i recunoa?terea diplomelor ?i a certificatelor de studii teologice ob?inute în str?in?tate se fac în condi?iile prev?zute de lege.
Art. 39. – (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiin?a ?i administra forme de înv???mânt confesional de toate nivelurile, profilurile ?i specializ?rile, în condi?iile legii.
(2) Diplomele pentru absolven?ii unit??ilor ?i institu?iilor de înv???mânt particular, confesional, organizate de c?tre cultele religioase se elibereaz? potrivit legisla?iei în vigoare.
(3) Statul va sus?ine financiar înv???mântul confesional, în condi?iile legii.
(4) Unit??ile de înv???mânt confesional dispun de autonomie organizatoric? ?i func?ional?, potrivit statutelor ?i canoanelor lor, în concordan?? cu prevederile legale ale sistemului na?ional de înv???mânt.
(5) În înv???mântul confesional se pot înscrie elevi sau studen?i, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educa?iei religioase a acestora, corespunz?toare propriei religii sau confesiuni.

CAPITOLUL III
Asocia?iile religioase

Art. 40. – (1) Libertatea religioas? se poate exercita ?i în cadrul asocia?iilor religioase, care sunt persoane juridice alc?tuite din cel pu?in 300 de persoane, cet??eni români sau reziden?i în România, care se asociaz? în vederea manifest?rii unei credin?e religioase.
(2) Asocia?ia religioas? dobânde?te personalitate juridic? prin înscrierea în Registrul asocia?iilor religioase, care se instituie la grefa judec?toriei în a c?rei circumscrip?ie teritorial? î?i are sediul.
Art. 41. – (1) Oricare dintre asocia?i, pe baza împuternicirii date de ceilal?i, poate formula o cerere de înscriere a asocia?iei în Registrul asocia?iilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi înso?it? de urm?toarele documente:
a) actul constitutiv, în form? autentic?, în care se vor ar?ta obligatoriu denumirea asocia?iei religioase, care nu poate fi identic? sau asem?n?toare cu cea a unui cult sau a altei asocia?ii religioase recunoscute, datele de identificare ?i semn?turile asocia?ilor, sediul, patrimoniul ini?ial de cel pu?in dou? salarii brute pe economie alc?tuit din aportul în natur? sau în bani al asocia?ilor, precum ?i primele organe de conducere;
b) m?rturisirea de credin?? proprie ?i statutul asocia?iei religioase, care trebuie s? cuprind?: structura sa de organizare central? ?i local?, modul de conducere, administrare ?i control, modul de înfiin?are ?i desfiin?are a unit??ilor locale, drepturile ?i obliga?iile membrilor, principalele activit??i pe care asocia?ia religioas? în?elege s? le desf??oare, în vederea atingerii scopurilor sale spirituale; alte prevederi specifice asocia?iei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului ?i patrimoniului ini?ial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii ?i Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberat? de c?tre Ministerul Justi?iei.
Art. 42. – (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere ?i a documentelor prev?zute la art.41 alin.(2), judec?torul desemnat de pre?edintele instan?ei verific? legalitatea acestora ?i dispune, prin încheiere, înscrierea asocia?iei în Registrul asocia?iilor religioase.
(2) Odat? cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunic?, din oficiu, organului financiar local în a c?rui raz? teritorial? se afl? sediul asocia?iei religioase, pentru eviden?a fiscal?, cu men?ionarea num?rului de înscriere în Registrul asocia?iilor religioase.
Art. 43. – Asocia?iile religioase pot înfiin?a filiale cu personalitate juridic?, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prev?zute la art. 41 ?i 42.
Art. 44. – (1) Asocia?iile religioase beneficiaz? de facilit??i fiscale legate de activitatea lor religioas?, în conformitate cu Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare.
(2) Asocia?iilor religioase li se aplic? în mod corespunz?tor ?i prevederile art.10 alin.(2), art.15, 16 ?i 28 din prezenta lege.
Art. 45. – Dizolvarea asocia?iei religioase se pronun?? de instan?a competent? atunci când, prin activitatea sa, asocia?ia religioas? aduce atingeri grave securit??ii publice, ordinii, s?n?t??ii sau moralei publice, drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului sau când asocia?ia religioas? urm?re?te alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Art. 46. – Prevederile prezentului capitol se completeaz? cu dispozi?iile Ordonan?ei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asocia?ii ?i funda?ii, aprobat? cu modific?ri ?i complet?ri prin Legea nr.246/2005.
Art. 47. – (1) Asocia?iile existente, constituite în conformitate cu reglement?rile legale privind asocia?iile ?i funda?iile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credin?e religioase, ?i care doresc s? dobândeasc? statutul de asocia?ie religioas?, vor depune la judec?toria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asocia?iei ?i de radiere a ei din Registrul asocia?iilor ?i funda?iilor ?i de înregistrare în Registrul asocia?iilor religioase ?inut de grefa aceleia?i judec?torii, înso?it? de documenta?ia prev?zut? la art.41.
(2) Cererea va fi semnat? de organele statutare de conducere ale asocia?iei, ar?tându-se expres dorin?a transform?rii asocia?iei ini?iale în asocia?ie religioas?.
(3) Judec?torul delegat se va pronun?a atât asupra transform?rii asocia?iei, cât ?i asupra înregistr?rii asocia?iei religioase, stabilind ?i perioada în care asocia?ia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credin?e religioase.
(4) Perioada stabilit? de instan?? va fi luat? în considerare ?i se va ad?uga perioadei de func?ionare a asocia?iei religioase, în vederea dobândirii calit??ii de cult recunoscut.
Art. 48. – (1) În toate cererile ?i ac?iunile în justi?ie privitoare la dobândirea sau pierderea calit??ii de asocia?ie religioas?,  judecata se face cu  prezen?a procurorului ?i  cu  citarea reprezentantului Ministerului Culturii ?i Cultelor.
(2) Încheierile sau hot?rârile pronun?ate de c?tre instan?? în cauzele privitoare la asocia?iile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronun?are, la tribunal.

CAPITOLUL IV
Dispozi?ii tranzitorii ?i finale

Art. 49. – (1) La data intr?rii în vigoare a prezentei legi, în România func?ioneaz? 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrant? din prezenta lege.
(2) În termen de 12 luni de la data intr?rii în vigoare a prezentei legi, cultele din România prev?zute în anexa la prezenta lege vor  prezenta statutele ?i codurile canonice Ministerului Culturii ?i Cultelor, pentru recunoa?terea lor.
(3) Recunoa?terea se realizeaz? prin hot?râre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii ?i  Cultelor ?i se public? în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozi?iile art.17 alin.(2) se aplic? în mod corespunz?tor.
Art. 50. – (1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizeaz? cu consultarea prealabil? a cultelor recunoscute ?i cu respectarea  normelor  legale privind  transparen?a  decizional?.
(2) Reprezentan?ii cultelor religioase au dreptul de  a participa ca invita?i la dezbaterea în Parlament ?i în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la via?a religioas?, la activitatea cultelor, de educa?ie ?i de înv???mânt confesional, de asisten?? social? ?i de patrimoniu na?ional privind cultele.

Art. 51. – La data intr?rii în vigoare a prezentei legi, Decretul nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Monitorul Oficial al României, nr.178 din 4 august 1948, cu modific?rile ?i complet?rile ulterioare, precum ?i orice alte dispozi?ii contrare, se abrog?.
Anex?
Lista cultelor recunoscute în România

     18.ORGANIZA?IA RELIGIOAS? MARTORII LUI IEHOVA

 

Aceast? lege a fost adoptat? de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 75 ?i ale art. 76 alin. (1) din Constitu?ia României, republicat?.